Casa Memorială „Ion Șiugariu”, Băița

Ion Șiugariu, poet, s-a născut pe 6 iunie 1914 în satul Băița. A fost primul copil al familiei minerului aurar Ion Șugar și Floarea Șugar (născută Griga), de confesiune greco-catolică. Din cauza situației materiale precare, Ion Șiugariu a muncit încă din copilărie la extragerea și spălarea aurului, iar în 1928 a finalizat studiile primare la Băița și Valea Borcutului, a plecat apoi la Oradea, unde a urmat școala normală și studiile liceale. Tânărul a studiat litere și filosofie la Universitatea din București, iar din 1934 a început să publice poezii și cronici literare în revistele vremii. Debutul său a fost în revista „Observatorul din Beiuș”, cu poemul Imnul Tinereții. Pe lângă activitatea literară, a condus „Asociația Studenților Refugiați din Ardealul ocupat”, în timpul ocupației horthyste a Transilvaniei de Nord.

La 31 de ani, pe 1 februarie 1945 a fost ucis de gloanțe pe podul de pe râul Hron în localitatea Brezno din Cehoslovacia.

Casa Memorială „Ion Șiugariu” a fost construită în 1913 (partea de nord), de către părinții poetului, iar în 1925 au ridicat și camera din partea sudică. Locuința este reprezentativă pentru zona etnografică Chioar, intrarea făcându-se prin tinda care servea ca bucătărie și cameră de locuit. Camera de la stradă era păstrată de părinți pentru oaspeți, sărbători și alte evenimente din familie. În 1969, Floarea Șugar a donat casa comunității, pentru a fi transformată în muzeu.