Muzeul de Istorie și Etnografie Slobozia Mare

În satul Slobozia Mare, din raionul Cahul, Muzeul de Istorie și Etnografie păstrează povestea unei comunități din Lunca Prutului de Jos, acolo unde istoria satului se leagă de oameni, de Lacul Beleu, de gospodăria țărănească și de memoria locului. Muzeul a fost fondat în 1993, la inițiativa profesorilor Ion Geantîn și Vasile Brânză, a fost deschis oficial în 1998 și funcționează în fosta clădire veche a primăriei, ridicată în 1938. De-a lungul timpului, clădirea a fost primărie, comandament al grănicerilor, spital pentru bolnavii de tifos și distrofie, apoi spațiu al liceului din localitate.

Colecția muzeului cuprinde peste 11.000 de obiecte, expuse în șase săli. Vizitatorii descoperă istoria satului, descoperiri arheologice, diorama Lacului Beleu, obiecte de uz gospodăresc, unelte, ceramică, port popular, covoare și prosoape țesute manual. În sala de etnografie, prosoapele vechi, unele cu nume și ani cusute pe ele, sunt prezentate ca semne ale familiei și ale rânduielilor de altădată, iar covoarele păstrează povești de zestre, dor, bucurie sau despărțire. Casa Mare adună lucrurile cele mai frumoase ale gospodăriei: țesături albe, lăzi de zestre, haine de sărbătoare și obiecte păstrate pentru momentele importante ale vieții.

O parte emoționantă a muzeului este Sala Memoriei, dedicată războaielor, deportărilor, foametei, participanților la războiul din Afganistan, la conflictul din Transnistria și la lichidarea consecințelor de la Cernobîl. În casa țărănească, obiectele vorbesc despre munca pământului, soba, cuptorul, leagănul copilului și râșnițele folosite în vremuri grele. Muzeul este și un loc al întâlnirilor vii: aici se organizează ateliere de țesut, activități cu elevii și ateliere gastronomice precum „Taina foilor crețe cu brânză” sau „Pesmeți cu brânză a bunicii”, prin care gustul, povestea și memoria satului ajung mai departe.